Contribuția asiguratorie pentru muncă și concediile medicale

Concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate se acordă potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare. Pentru salariați, ele se finanțează din contribuția asiguratorie pentru muncă (CAM), datorată de angajator.

Contribuția asiguratorie pentru muncă

Începând cu 1 ianuarie 2018, angajatorii nu mai datorează o contribuție distinctă pentru concedii și indemnizații. Aceasta a fost înlocuită de contribuția asiguratorie pentru muncă, reglementată de Codul fiscal (Legea nr. 227/2015), Titlul V, capitolul IX.

Cine o datorează

Angajatorii și persoanele asimilate angajatorului (art. 220¹)

Cota

2,25% (art. 220³)

Baza de calcul

Câștigurile brute realizate din salarii și venituri asimilate salariilor (art. 220⁴)

Declarare și plată

Prin formularul 112, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează

Contribuția se plătește la bugetul de stat, iar o cotă-parte, stabilită la art. 220⁶ din Codul fiscal, se distribuie Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), exclusiv pentru plata drepturilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005.

Cum se finanțează indemnizațiile

Potrivit art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, plata indemnizațiilor se asigură din sumele distribuite FNUASS din contribuția asiguratorie pentru muncă, din contribuția plătită de persoanele asigurate pe bază de contract și, după caz, de la bugetul de stat. Veniturile și cheltuielile cu această destinație se prevăd distinct în bugetul FNUASS, iar excedentele anuale se reportează în anul următor.

Asigurarea pe bază de contract

Persoanele care nu sunt salariați, de exemplu cele care realizează venituri din activități independente, se pot asigura pentru concedii și indemnizații prin contract de asigurare încheiat cu casa de asigurări de sănătate.

• cota contribuției este de 1%;
• se aplică asupra venitului lunar asigurat, care nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară și nici mai mare decât de 12 ori acesta;
• contribuția se plătește lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează;
• dreptul la indemnizație se acordă cu îndeplinirea stagiului minim de asigurare prevăzut la art. 7 din ordonanța de urgență.

Modificări recente privind indemnizațiile

Cuantumul indemnizației pentru boli obișnuite

De la 1 august 2025, prin Legea nr. 141/2025, cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii se stabilește în funcție de durata episodului de boală.

Procentul se stabilește în funcție de durata totală a episodului de boală, adică a certificatului inițial împreună cu certificatele „în continuare”. Pentru bolile cardiovasculare prevăzute la art. 13 alin. (3) lit. a) se aplică 75%, indiferent de durată (art. 17 alin. (1¹)), iar pentru tuberculoză, SIDA, neoplazii, bolile infectocontagioase din grupa A și urgențele medico-chirurgicale, 100% (art. 17 alin. (2)). Pentru episoadele de boală începute înainte de 1 august 2025 se aplică reglementarea anterioară.

Prima zi de concediu medical

Pentru certificatele de concediu medical acordate în perioada 1 februarie 2026 – 31 decembrie 2027, indemnizația se calculează și se plătește cu diminuarea unei zile. Începând cu 18 mai 2026, diminuarea se aplică o singură dată pentru întregul episod de boală, indiferent de numărul certificatelor eliberate în continuare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2025, aprobată cu modificări prin Legea nr. 64/2026).

Începând cu 1 iunie 2026, diminuarea nu se aplică în anumite situații prevăzute de lege, între care concediile acordate pe perioada spitalizării și cele acordate bolnavilor incluși în programele naționale de sănătate.